Comete

   Cometele (latină: stella cometa, greacă: komē, „steaua cu păr”) sunt corpuri cerești mici, de aparență nebuloasă, care se rotesc în jurul unui Soare. Simbolul astronomic pentru comete (☄) constă dintr-un disc cu o coadă formată din trei linii.Multe comete trec prin zonele marginale ale Sistemului Solar. Uneori, unele din ele ajung totuși și în apropierea Soarelui, unde capetele lor luminoase și cozile lor lungi și strălucitoare constitue o imagine spectaculoasă. Majoritatea cometelor se apropie de Soare doar pentru o scurtă perioadă de timp.

Caracteristici fizice

  Majoritatea cometelor sunt formate din trei părți:

1. Un nucleu central, solid.
2. O coamă rotundă sau cap care înconjoară nucleul.
3. O coadă lungă de gaze și praf în prelungirea capului.

  Partea solida a cometelor este formată dintr-un nucleu mic, întunecat, construit din compuși organici și gaz înghețat (având o temperatură de -270 °C). Printre compușii organici se pot numără monoxid de carbon, metanol, etanol, cianura de hidrogen și etan. Diametrul nucleului la intrarea cometei in sistemul solar poate fi de la 100m până la 40 km, având o masă de ordinul 10^-9 mase terestre. Atunci când cometa se află la distanță mare față de Soare, nucleul are temperaturi foarte scăzute, gazele păstrându-se în stare solidă în interiorul nucleului. În aceste cazuri, cometele mai sunt numite și „bulgări de zăpadă murdară”, deoarece mai bine de jumătate din compoziția lor este gheață. În apropierea Soarelui, întreaga materie gazoassă este volatilizată, dar o parte din nucleu, protejat de un strat de pulbere rău conducător de căldură, rămâne solid. Nucleele cometelor se numără printre cele mai întunecate obiecte cunoscute din sistemul solar. Sonda Giotto a constatat că nucleul cometei Halley reflectă 4% din lumina care cade pe el, pe când asfaltul reflectă 7%

  În jurul nucleului se formează un nor imens de gaz, numit coamă. Coama se mărește pe măsură ce cometa sa apropie de Soare. Căldura Soarelui forțează nucleul de gheață să se topească; astfel apar jeturi de gaz și praf, lungi de zeci de mii de kilometri. Coama împreună cu nucleul constituie capul cometei.

  Cozile cometelor pot fi formate din gaz și din praf, reprezentând alungirea coamei cometei în direcția opusă Soarelui datorată presiunii luminii și vântului solar (format din particule încărcate electric). Coada poate fi dreaptă sau curbă, unică sau multiplă. De multe ori cometele prezintă două cozi: una alcătuită din praf, iar alta formată din gaze. Coada formată din praf devine vizibilă deoarece reflectă lumina solară, pe când coada gazoasă este vizibilă datorită gazelor ionizate din care este alcătuită. Particulele de praf dau aureolei o culoare alb-gălbuie, iar gazele ionizate conferă cozii o nuanță albăstruie sau verde. Coada unei comete poate atinge dimensiuni impresionate, uneori mai mult de o Unitate Astronomică. Lungimea cozii este invers proporțională cu distanța dintre cometă și Soare (cu cât cometa este mai aproape de Soare cu atât coada sa devine mai lungă).

Soarta cometelor

  Evoluția obișnuită a unei comete presupune pierderea treptată a gazelor, în final rămânând numai nucleul de rocă: cometa se transformă în asteroid. După 100-200 de treceri la periheliu cometa pierde gazele și elementele ușoare volatile, devenind o cometă bătrână. Nucleul cometelor se poate fragmenta, în special când acestea trec în apropierea Soarelui sau a unei planete. Astfel, din nucleu se pot desprinde fragmente foarte mici de material (meteoroizi). Când dezintegrarea survine brusc, cometa, devenită asteroid, se prabușește pe o planetă sau pe Soare. De asemenea este posibil ca o cometă să fie aruncată în afara Sistemului Solar datorită interacțiunii cu un alt corp ceresc, de pildă cu o planetă (în special cu Jupiter).

În cultura populară

  Cometele au fost văzute, superstițios, mult timp ca aducătoare de calamități sau evenimente importante. Girolamo Cardano afirma că atunci când o cometă cade în apropiere de Saturn ar anunța ciumă, secetă și trădări; când ar cădea pe lângă Jupiter ar prevesti revoluții; aproape de Marte ar semnifica războaie; aproape de Soare, calamități pe tot globul; aproape de Lună, inundații; aproape de Venus, moartea nobililor; aproape de Mercur, un număr mare de nenorociri.

  Apariția unei comete a provocat și teama că ar putea să lovească Pământul. Coliziunea cu un nucleu ar putea avea efecte catastrofale în lumea întreagă, dar probabilitatea ca un astfel de eveniment să se întâmple este foarte mică. În science fiction, impactul cometei a fost descris ca o amenințare depășită prin tehnologie și eroism (Deep Impact, 1998), sau ca un declanșator a apocalipsei (Hammer lui Lucifer, 1979) sau de valurile de zombi (Night of the Comet, 1984).

Observarea cometelor

  În cazul cometelor observațiile vizuale sunt mai puțin importante, în timp ce observarea pe cale fotografică dă uneori rezultate spectaculoase. Pentru observarea cometelor sunt necesare instrumente cât mai luminoase și cu putere mică de mărire: un bun binoclu de câmp (7x50) fiind mai bun decât o lunetă de 45 de mm care ar mări de 30 de ori, deoarece binoclul are o luminozitate cu mult superioară.

  Căutarea cometelor nu este complicată, dar necesită multă perseverență și mai ales un cer curat. Ele pot fi găsite mai ales în zona vestică a cerului la 2-3 ore după apusul Soarelui și în zona estică cu 2-3 ore înainte de răsăritul acestuia. Unele comete sunt observate și prin intermediul unor sonde spațiale. Astfel, cometa Ciuriumov-Gherasimenko este vizitată în anul 2014 de către sonda spațială Rosetta a organizației europene ESA.

Comete celebre